BAR-ul emoțional
Bucurii
Aprecieri
Recunoștințe
Un pahar de vin? Un pahar de șampanie la final de zi, din colecția minunată a familiei? O invitație la ceva bun la ceas de seară?
Poate fi și aceasta soluția de moment pentru o amorțire a realității interioare, atunci când stresul zilnic este copleșitor, când lista interminabilă de activități ne definește firescul de peste zi, din săptămână, din an. Dar expunerea repetată la recompense dulci sau sărate, la un pahar de vin se concretizează în dependențe, adesea neconștientizate.
Dar ce este o dependență? Ce este prea mult pentru fiecare dintre noi? Care este povestea din spatele dependenței? Aici este scrisă, descrisă partea fascinantă a fiecăruia dintre noi, acea lume nevăzută din spatele unui răsfăț de moment, acea intersecție care poate crea o perspectivă diferită de viață dacă alegem conștient sensul pe care dorim să îl parcurgem.
Practic, fiecare dintre noi are anumite goluri interioare, ascunse, cunoscute sau nu, care impun soluții de moment, pentru supraviețuire, pentru o aparentă stare de bine, pentru o creștere punctuală a energiei, urmate toate acestea de o prăpastie interioară extraordinară. În astfel de contexte, când totul devine greu, copleșitor, se manifestă cu ușurință sindromul mână-gură, iar alimentele sau băuturile sunt asociate cu o stare de bine, cu un refugiu sau o recompensă.
Astfel, consider că se instalează o deconectare de nevoile reale, aducând în prim plan, la loc de cinste, ceva ce ne place, ce ajută în supraviețuirea punctuală, ce ne încarcă și ne descarcă în același timp.
Observ în ultimii ani comportamente alimentare nefirești, atipice, integrate ca o normalitate, chiar dacă vorbim de refuz sau abuz. Avem nevoie de un echilibru alimentar, de o așezare, de o cumpătare, de un drag de ceea ce ajunge în corpul nostru, mai ales din perspectiva beneficiilor. Adesea devitalizarea fizică sau cognitivă este asociată cu o supraalimentare, cu alegeri compulsive sau impulsive, cu excepții care devin rutina de peste an.
Soluțiile de moment, integrate doar să fie burta plină, susțin oare ritmul alert în care dorim să trăim? Sunt acestea baza performanței fizice și cognitive pe care ne-o dorim?
Vă invit să vizitați zilnic BAR -ul sufletesc, gândindu-vă la
Bucurii
Aprecieri
Recunoștințe !
Corpul nostru este casa în care trăim cea mai lungă perioadă de timp … toată viața … și este important să simțim că suntem „acasă”, că există o așezare interioară, un echilibru, o cumpătare în tot și toate.
Avem mai multă grijă de o trotinetă, de o mașină decât de propriul organism, dar avem așteptarea să fim eficienți, aplaudați, văzuți pentru măreția exterioară, dar uităm și neglijăm măreția interioară.
Aducând bucuriile, aprecierile, recunoștințele în normalitatea zilnică, creierul va fi hrănit, echilibrat, armonizat, iar șansa către vitalitate și longevitate crește.
În pace, liniște, armonie putem fi în cea mai bună formă a noastră !
Întâlnesc adesea copii, adolescenți, adulți cu daruri extraordinare, dar cu o uzură fizică, mintală, emoțională, ce reprezintă calea sigură către un declin, către o degradare ireversibilă.
Observ cu câtă ușurință este predată și învățată lecția eficienței, când pauza este un lux, când oamenii nu știu să stea câteva minute fără ceva urgent de bifat, iar bucuria autentică, zâmbetul, trăirea sunt adesea inexistente. Oamenii funcționează, livrează, bifează, dar uită să trăiască … de ce oare?
În cadrul proiectelor dedicate stării de bine pe care le implementez în școli, în diferite echipe, din diferite comunități, observ o dorință ascunsă a oamenilor de a fi sănătoși, de a fi o resursă valoroasă în cadrul școlii, dar nu ar trebui să fie o prioritate propria stare de sănătate? Observ, de asemenea, dorința de trezire, parcă dintr-o anestezie generală, uneori asumată, alteori amânată. Cu cât amânăm mai mult dragul de noi înșine, dragul de starea de bine, cu atât nota de plată pe sănătate va fi mai greu de gestionat, iar resursele alocate pentru o recalibrare vor fi numeroase.
Planul anual de sănătate ar trebui să fie o prioritate pentru fiecare dintre noi, revizia periodică, precum și colaborarea cu o echipă medicală multidisciplinară reprezintă un bun început, un start către educația sănătății.
Copiii noștri au nevoie de modele, au nevoie de adulți care să îi inspire, să îi ghideze și să îi formeze. Dar mai au adulții disponibilitatea emoțională de a fi pas la pas lângă proprii copii și lângă copiii de la școală? Ce modele transmitem copiilor noștri, cum ne raportăm la nevoile lor de informare, aducând în prim plan funcțiile noastre, agenda încărcată, provocările sau nervii de peste zi? Copiii au nevoie de zâmbete și iubire exprimată, de bucurii, aprecieri și recunoștințe pentru ceea ce sunt, nu neapărat ceea ce fac, pentru notele din catalog, pentru rezultatele la anumite teste.
Vă invit să fiți o sursă de inspirație pentru copiii ce vă înconjoară,
să inspirați și să expirați sănătate !
Educația stilului de viață, dragul de noi, de familiile noastre, de echipa noastră, de comunitatea noastră reprezintă o șansă de a fi, de a trăi, de a simți, de a aduce armonia zi de zi. Astfel, se anulează cu ușurință orice dependență, orice mers pe contrasens față de noi înșine, orice îndepărtare de propriile nevoi.
Bucuria, aprecierea, recunoștința să fie stația de zi cu zi, atât la trezire, la culcare, cât și peste zi.
